Adina V. - Această roză

Această roză care moare

sub auspicii de granit

e clipa despărțirii-n care

din cer, un fulger a țâșnit

și-n trecerea-i nestăvilită,

(precum a fost și la-nceput),

această roză obosită,

c-un strigăt ofilit și scurt,

a stins lumina în petale

ca pe un ultim rămas-bun

și-au început, încet, să zboare

pe cer, baloane de săpun.

adina v.

20.09.2019

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate

Adina V. - Dezinvoltură finală

Mi-e dezinvoltă pana, acum, când e târziu,

s-a stins în mine focul, și totuși, prea devreme

am pus hotar tăcerea fiorului ce viu

stârnea sufletul rece cu zborul din poeme.

Prin vasta depărtare se rătăceau iluzii

sporind în frunza moale nervura unui vers,

am spulberat în treacăt, poetica-n confuzii

și am clădit o lume din ce-a rămas neșters.

Cu îndoieli alături am conceput profan

când pe întinsul verde plantam câte o strofă

ce clocotea a sevă la fel ca un vulcan,

dar se stingea în șoapte eruperea ei lentă.

Din cărți de altădată mă dojeneau poeții,

le întinam lucrarea menită să străbată

spre ceasul cel din urmă tic-tac-urile vieții

făcând dintr-o clipită o veșnicie-ntreagă.

E dezinvoltă pana, dar iată, ce târziu

din miezul poeziei se-nalță o săgeată.

Opiacee vrajă, abia acuma știu,

Lumina nu se scrie cu pana niciodată!

adina v.

18.09.2019

Adina V. - Între stații

”ce frumos sunt” 

șoptea efeminat un 

Narcis modern trăgând cu ochiul

spre geamul murdar al tramvaiului 41

în timp ce ascultam un greiere rătăcit cum sughiță

vine toamna am gândit 

și fata de pe scaunul din față a tresărit

a întors capul

privind spre greierele sufocat de praful din tramvai

a privit direct spre el

prin el

până s-au deschis ușile 

am coborât din tramvaiul 41 

în care un Narcis prefăcut 

stătea nemișcat pe un trup de greiere strivit 

și o fată privea spre ceva

ce nu era 

decât în mintea ei 

direct spre mine 

prin mine

adina v.

30.08.2019

Adina V. - Gând abstract

tot mai mult am senzația că urmează să cad

de pe o margine a lumii 

pe care nu am explorat-o încă

și toată strădania mea de a ajunge acolo

se va pierde în lumina pe care nu am înțeles-o

adina v.

27.08.2019

Adina V. - Estompare

Pe strada copilăriei, amurgul mai înghite o culoare. 

În curând, va fi noapte.

adina v.

27.08.2019

Adina V. - Așteptare

atâtea intersecții în noapte și nicio lumină

atâtea mașini zgomotoase și niciun om

de prea multe ori m-am oprit 

inutil tardiv 

am pierdut mereu ocazia de a realiza 

ceva nebunesc 

la fel ca steaua care

clipește la semafor

adina v.

26. 08.2019

Adina V. - Dodiac

voi scrie o carte care nu va interesa pe nimeni 

o carte despre do do 

și nimeni nu va ști cine este 

chiar dacă voi descrie amănunțit

cum poate să țină soarele în palmă

sau florile de gheață

cum orice frunză se transformă în poezii

și fiecare tic tac al pulsului universal

are doar pentru el înțeles

pentru că el îl aude

îl simte 

îl vede

și do do este ce nici nu știe

o imagine multiplicată la infinit

o mișcare de nimic întreruptă 

continuă 

ca un gând ce prinde puteri în scoarța minții

și sapă adânc până în inimă

unde același tic tac al lui dali 

se aude înăbușit prin sânge

ca o metempsihoză a secundei imperfecte

în care tot ce nu știm devine amintire 

și numai cartea aceasta viitoare 

va fi dovada că do do a existat și este 

prolog 

cuprins

prolog 

niciodată sfârșit 

adina v.

26. 07. 2019

Adina V. - Punere în scenă

mergem pe o stradă cu vânt furios 

și umerii noștri se ating

strada se întinde ca un șarpe printre amintiri

din spatele ferestrelor ne privesc ceasurile cu cuc 

unde timpul întoarce rotițele mecanismelor vechi 

înfruntăm vântul resemnați 

în timp ce capătul străzii cu singura cutie poștală din oraș

se tot depărtează cu fiecare pas făcut

și nu știm dacă scrisoarea noastră va ajunge vreodată 

la cenzorii care 

lângă teancurile de hărtii necitite destinate reciclării

ascultă cântecul cucilor răgușiți

dintr-odată ne pierdem în acestă înscenată scrisoare-poem

revendicată doar de vântul care a frunzărit-o 

deja

și în spatele nostru se înalță munți din asfalt 

izbucnesc albastru mări neștiute până la picioarele copiilor mirați

care nu au nevoie să citească scrisori

purtate de vântul din orașul cu o singură stradă

adina v.

21.07.2019

Adina V. - Atipica maturizare

am împlinit vârsta la care copacii sunt gri

frunzele zboară și unicornii există

am împlinit vârsta la care alt soare veghează

chiar și noaptea

tu privești și nu vezi

eu cred și sunt

adina v.

21,07.2019

Adina V. - Rondel cenușiu

Îmi latră ziua a blesteme,

deschide noaptea guri de lup,

atâtea răni se-ascund în trup,

să curgă sângele se teme.

E clipa marilor extreme 

când cerul în bucâți îl rup

și latră ziua a blesteme,

iar noaptea cască guri de lup.

Se zbate viața în dileme,

emoții mor, dureri erup,

pe cine astăzi să mai cheme 

rănitul, trecătorul trup,
când ziua latră a blesteme?

adina v.

19.07.2019

Adina V. - A politică

la radio se iau de păr niște paraziți

gâfâie bolborosesc ciudat

ce bine că nu-i văd

mă gândesc

dar deschid televizorul și uite-i

în carne și oase 

zâmbesc

adina v.

18.07.2019

Adina V. - Eradicarea poveștii

ieri am vândut la licitație primul greier din povestea furnicii

intenția precede întotdeauna culpei

azi am vândut la licitație ultimul greier din povestea furnicii

cerșetoria e interzisă prin lege

mâine demarez procedura de dizolvare a poveștii

pentru rele tratamente aplicate minorului

adina v.

25.06.2019

Adina V. - Gândurile unei insomnii neclare

într-o cameră mare este un scaun vechi

vântul pătrunde prin geamul spart

de scaunul acesta atârnă o haină uzată

în buzunarele căreia timpul a încremenit 

pe o hârtie

la fel de veche precum scaunul pe care 

ți-ai uitat haina când ai plecat 

la vănătoare de răspunsuri și din neatenție 

te-ai împiedicat de un greiere adormit

sau de noaptea bolnavă

ori poate de firele de iarbă 

ca niște semne de exclamare inutile 

ale unor răspunsuri pe care 

nu le vedeai dar erau suficient de acute

ca să se agațe de tine în noaptea 

câmd luna a spart geamul 

sau poate greierul 

ori poate iarba în care ți-ai pierdut 

pașii 

urma

umbra

vocea 

chipul

și am uitat cine erai

cine ai fost

iar vântul a trântit ușa în urma ta

iluzie
ipostază

poezie

adina v.

15.07.2019

Adina V. - Univers static

niște pete sunt casele pe orizontul tulbure

și tu asculți undeva ascuns de ziduri monotonia 

ce a pătruns peste tot până și în viața ta lăuntrică 

unde nu mai are loc decât un schopenhauer nebun

de ferestre s-a lipit întunericul și te ține captiv 

în penumbra asumată 

doar cuvintele îți clădesc existența dorită

cuvintele gândurilor prin care
un soare stins învață iar să respire

și te așezi alături de ficțiune și sondezi ființa 

cu întâmplări niciodată reale în care intenția este doar o literă

mereu alta

cuprinsă între alfa și omega altfel înțelese 

iar orizontul acesta monoton unde explorezi cunoașterea

se modelează în valuri la cântecul unui canar 

de afară

adina v.

10.07.2019

Adina V. - Colivii

priveam pasărea aceea cum se plimbă prin colivie

cum încerca un zbor uitat în micul ei univers 

unde totul se reduce la semințe și apă

la stropii de ploaie care ajung căteodată prin zăbrele 

pasărea aceea mă privea scurt și aștepta 

căteodată cânta 

iar cântecul ei se prelingea pe pereții coliviei 

și-l auzea numai ea

pasărea aceea care uitase să zboare

mă privea în timp ce alte păsări se roteau în lumină 

și mureau

adina v.

10.07.2019

Adina V. - Îngeri

Îngeri de faianță și-au oprit privirea 

pe un candelabru ruginit și spart,

la o masă veche scrie iar iubirea

în caietul galben un poem uitat.

Îngeri se adună prin cuvinte calde,

oglindesc pe trupuri tot ce ai visat,

lumânarea tace, gândurile-ți arde

lacrima-i rebelă ca un apostat.

Îngeri de lumină demodați, concentric

prind în aer umbre și le risipesc,

a iubi nu-nseamnă să fii-n lume veșnic,

ții o clipă-n palme un miraj ceresc...

adina v.

2.07.2019

Adina V. - Gogyohka (creanțe)

s-au cunoscut pe o bancă

acum își împart creanțele la doi

copilul așteaptă alegerile 

ca pe o familie 

pe care o visează de mult

adina v.

26.06.2019

Adina V. - Podul de flori

La festivalul cărnii cu uși baricadate

se-ntinde marea șleahtă a celor fără neam,

acolo, pe hârtie se vinde inc-un frate,

din scriptele străine se șterge ce aveam.

Se-ntinde ca rugina stihia migratoare,

cuprinde iar pământul în brațe de oțel

și Nistrul se întoarce urlând către izvoare,

un pod de flori se rupe și lacrimi cad din cer.

Spre festivalul cărnii privim cu-nfrigurare

cuprinși de indignare, și totuși, suntem muți,

se licitează până și cripte funerare,

strămoșii noștri, astăzi, uitați sunt! și vânduți!

adina v.

15.06.2019

Adina V. - Venin(m)

Cu limba bifurcată, un șarpe mă pândește, 

de smoală îi sunt ochii și mă-oglindesc în ei, 

teroarea mă cuprinde, mă ține strâns în clește, 

ca pe ofranda dusă în templul alb cu miei.

O scurtă tremurare, un șuierat sinistru

un cerb întoarce fața spre mine și, mirat,

își leapădă podoaba puțin la sud de Nistru:

Moldova e a noastră, deși ne-ați separat!

Își scutură Carpații spinarea de istorii,

la Putna se trezește un clopot ruginit,

dintr-un mormânt se-aude un zăngănit de săbii

și Ștefan se ridică, de luptă pregătit!

adina v.

14.06.2019

replică Dora Pascu

Strigând din toți rărunchii: vestită Răreșoaie,

pe unde-ți sunt flăcăii, pe unde au plecat?

Dușmanii sunt în țară și vor iar s-o-ncovoaie,

nu-i vreme de tânjală, nu-i vreme de sabat...

Adina V. - Licăr

În urma ta, desculță, o rază reflectată 

în cioburi de confuzii, păienjeniș astral,

din trecerea firească opritu-s-a să bată

cadența despărțirii cu ritmuri de plural.

Alunecă o rază pe chipul tău de toamnă,

sunt ghimpii de lumină cel mai frumos torent

în care, nevăzută, o umbră ne condamnă

la trecerea prin zidul de moarte, aparent.

Pe chipul meu de noapte alunecă o urmă

ca-ntr-un pastel funebru punctat de foc și scrum,

iar algoritmul rece al insomniei scurmă

cu raza despletită, în urma ta, pe drum.

adina v.

14.06.2019