Adina V. - Dezinvoltură finală

Mi-e dezinvoltă pana, acum, când e târziu,

s-a stins în mine focul, și totuși, prea devreme

am pus hotar tăcerea fiorului ce viu

stârnea sufletul rece cu zborul din poeme.

Prin vasta depărtare se rătăceau iluzii

sporind în frunza moale nervura unui vers,

am spulberat în treacăt, poetica-n confuzii

și am clădit o lume din ce-a rămas neșters.

Cu îndoieli alături am conceput profan

când pe întinsul verde plantam câte o strofă

ce clocotea a sevă la fel ca un vulcan,

dar se stingea în șoapte eruperea ei lentă.

Din cărți de altădată mă dojeneau poeții,

le întinam lucrarea menită să străbată

spre ceasul cel din urmă tic-tac-urile vieții

făcând dintr-o clipită o veșnicie-ntreagă.

E dezinvoltă pana, dar iată, ce târziu

din miezul poeziei se-nalță o săgeată.

Opiacee vrajă, abia acuma știu,

Lumina nu se scrie cu pana niciodată!

adina v.

18.09.2019