femeia înșelătoare cu brațe de iederă
aștepta răbdătoare în spatele ușii
pe drum treceau bacantele în grupuri
cu voaluri subțiri fluturând pe trupuri
Bachus cocoțat pe carul alegoric
împărțea tuturor iluzii hazlii
da, se rădea pe strada murdară din vechiul burg
pe unde am trecut într-o zi
când întrebările nu mai aveau răspuns
când durerile semănau a literatură științifică
lipsite de cel mai firav sens metaforic
am mers la cules de speranțe
și semănau atât de mult cu iluziile
vândute pe un zâmbet de zeul perfid
am zâmbit scurt și nu am primit nimic
am zâmbit forțat lung și naiv
NIMIC
am râs homeric de cei din jur
am arătat cu mâna spre Bachus
el e de vină, strigam
și nimeni nu înțelegea de ce umblu așa
din ușă în ușă
amețit de chemarea nocivă a
femeii mele visate
cu brațe de iederă înșelătoare
cu brațele lungi din care cresc
copiii - poem de mâine
adina v.
10.06.2022
un abur, o poluare a livezilor de speranţe, o stare ambetantă, creată de femeia "cu braţe de iederă înşelătoare"
RăspundețiȘtergerePopasul dumneavoastră mă onorează, domnule Groșescu!
ȘtergereMulțumesc mult! :)
"am mers la cules de speranțe" și... încă mai rătăcesc...
RăspundețiȘtergerePlăcut mult, Do!
Mulțuuu mult, Doooo :)
ȘtergereSperanța moare ultima! Tot ce-ai scris demonstrează asta! Am regăsit și ferestrele albastre..., mă regăsesc și eu , cu mulți ani în urmă...; frumos, ai scris! Felicitări!
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult, draga mea! Cât despre afinitatea dintre noi... sunt rădăcini adânci care ne unesc spiritual :) Mii de îmbrățișări din suflet!
Ștergere