voi scrie o carte care nu va interesa pe nimeni
o carte despre do do
și nimeni nu va ști cine este
chiar dacă voi descrie amănunțit
cum poate să țină soarele în palmă
sau florile de gheață
cum orice frunză se transformă în poezii
și fiecare tic tac al pulsului universal
are doar pentru el înțeles
pentru că el îl aude
îl simte
îl vede
și do do este ce nici nu știe
o imagine multiplicată la infinit
o mișcare de nimic întreruptă
continuă
ca un gând ce prinde puteri în scoarța minții
și sapă adânc până în inimă
unde același tic tac al lui dali
se aude înăbușit prin sânge
ca o metempsihoză a secundei imperfecte
în care tot ce nu știm devine amintire
și numai cartea aceasta viitoare
va fi dovada că do do a existat și este
prolog
cuprins
prolog
niciodată sfârșit
adina v.
26. 07. 2019
... prolog, cuprins, prolog... niciodată sfârșit... Do do, a rămas tăcut... tăcut de incantat, chiar mândru în tăcerea lui!
RăspundețiȘtergereAtât de mândru și tăcut, încât doar tăcerea îl mai definește :)
ȘtergereNu mai am acel număr... special :)
A dispărut și Maraghe...