mergem pe o stradă cu vânt furios
și umerii noștri se ating
strada se întinde ca un șarpe printre amintiri
din spatele ferestrelor ne privesc ceasurile cu cuc
unde timpul întoarce rotițele mecanismelor vechi
înfruntăm vântul resemnați
în timp ce capătul străzii cu singura cutie poștală din oraș
se tot depărtează cu fiecare pas făcut
și nu știm dacă scrisoarea noastră va ajunge vreodată
la cenzorii care
lângă teancurile de hărtii necitite destinate reciclării
ascultă cântecul cucilor răgușiți
dintr-odată ne pierdem în acestă înscenată scrisoare-poem
revendicată doar de vântul care a frunzărit-o
deja
și în spatele nostru se înalță munți din asfalt
izbucnesc albastru mări neștiute până la picioarele copiilor mirați
care nu au nevoie să citească scrisori
purtate de vântul din orașul cu o singură stradă
adina v.
21.07.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.