dedicată lui C.D.
pe această pânză nu este albastru
ci cântecul mării domoale
acele puncte roșii sunt macii
câmpurilor mele de sânge
globul furios din mijloc
nu este soarele
e doar picătura de ceară arzândă
de pe masa clipelor târzii
nici verdele intens nu este pădurea
ci gândul de speranță încolțit
din acel negru funebru al zilelor irosite
doar liniile aproape înghițite
de gurile flămânde de cenușiu
sunt trupul meu
care se scurge încet printre firele
pânzei pe care doar eu o văd
undeva manet zâmbește
Adina V.
21.05.2018
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.