femeia Durere în fiecare dimineață
se trezea în cea mai perfectă ghilotină
mereu cu secundele pe fugă
din oasele ei își trăgea seva un trandafir însângerat
mereu cu secundele pe fugă
din oasele ei își trăgea seva un trandafir însângerat
nu simțea cum puterile o părăsesc
în timp ce își imagina saltul în gol
al unei furnici
afară se dezlănțuia primăvara
ca niște șerpi crengile dezgolite ale cameliei
se întindeau spre ea
și vânătăile timpului se conturau pe trupul ei slab
pleacă!! se ruga el
și umbra tristă a unei femei oscila între două lumi
adina v.
3.06.2023