Îmi latră ziua a blesteme,
deschide noaptea guri de lup,
atâtea răni se-ascund în trup,
să curgă sângele se teme.
E clipa marilor extreme
când cerul în bucâți îl rup
și latră ziua a blesteme,
iar noaptea cască guri de lup.
Se zbate viața în dileme,
emoții mor, dureri erup,
pe cine astăzi să mai cheme
rănitul, trecătorul trup,
când ziua latră a blesteme?
când ziua latră a blesteme?
adina v.
19.07.2019
Majora poeziei tema:
RăspundețiȘtergereViata nu-i decat dilema
Noi nu știm să explicăm viața, ce să mai spunem despre moarte?... :))
RăspundețiȘtergereMulțumesc, trecător binevoitor :)
Să-ți fie viața lină! :)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereChiar așa :)
ȘtergereUnele stele luminează atât de puternic :)