Cu limba bifurcată, un șarpe mă pândește,
de smoală îi sunt ochii și mă-oglindesc în ei,
teroarea mă cuprinde, mă ține strâns în clește,
ca pe ofranda dusă în templul alb cu miei.
O scurtă tremurare, un șuierat sinistru
un cerb întoarce fața spre mine și, mirat,
își leapădă podoaba puțin la sud de Nistru:
Moldova e a noastră, deși ne-ați separat!
Își scutură Carpații spinarea de istorii,
la Putna se trezește un clopot ruginit,
dintr-un mormânt se-aude un zăngănit de săbii
și Ștefan se ridică, de luptă pregătit!
adina v.
14.06.2019
replică Dora Pascu
Strigând din toți rărunchii: vestită Răreșoaie,
pe unde-ți sunt flăcăii, pe unde au plecat?
Dușmanii sunt în țară și vor iar s-o-ncovoaie,
nu-i vreme de tânjală, nu-i vreme de sabat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.