Se aprinde cerul, zările tresaltă,
Îşi ridică fruntea gândul răscolit
Scrijelind în vise cu o tristă daltă
Chipul tău, de vremuri, nins şi viscolit.
În vâltoarea vieţii lacrima uitării
S-a prelins pe geana zilei ce trecu,
Iar amarul clipei din iarba tăcerii
Stinse-n noi iubirea şi nu mai crescu.
Şarpele-ndoielii cu privirea-i trează
Străjuieşte câmpul pe care-nfloream;
Aruncând grăunţe de venin veghează,
Să-ncolţească-n lanuri ciulinul infam.
Am cules în versuri - gânduri şi speranţe,
Le-am dat strălucirea soarelui de mai,
Brâul de lumină le-a-mbrăcat în nuanţe
Să şoptească vesel ca un cânt din rai.
Jugul şi căpăstrul pus-am poeziei
Şi am înhămat-o la plugul cel vechi
Să răstoarne brazda reavănă-a câmpiei,
Şarpelui să-i cânte, duios, la priveghi.
Clopoţelul sună-n tresăriri de clipă
Amarul gonindu-l cu glasul voios,
Arde iar iubirea ce se înfiripă
Arde iar iubirea ce se înfiripă
Răsărind din trupul tăcerii spinos.
Peste cerul vieţii poezia-mi râde
Risipind ninsoarea, viscolul cumplit,
Şi-n adâncuri rele, umede şi hâde,
Arunca-voi dalta care te-a cioplit!
11.11.2015
Adina V.
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Absolut superb!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, draga mea :)
Ștergere