miercuri, 11 noiembrie 2015

Am ars în versul de iubire


Se  aprinde cerul, zările tresaltă,
Îşi ridică fruntea gândul răscolit
Scrijelind în vise cu o tristă daltă
Chipul tău, de vremuri, nins şi viscolit.

În vâltoarea vieţii lacrima uitării
S-a prelins pe geana zilei ce trecu,
Iar amarul clipei din iarba tăcerii
Stinse-n noi iubirea şi nu mai crescu.

Şarpele-ndoielii cu privirea-i trează 
Străjuieşte câmpul pe care-nfloream;
Aruncând grăunţe de venin  veghează,
Să-ncolţească-n lanuri ciulinul infam.

Am cules în versuri - gânduri şi speranţe, 
Le-am dat strălucirea soarelui de mai,
Brâul de lumină le-a-mbrăcat în nuanţe 
Să şoptească vesel ca un cânt din rai. 

Jugul şi căpăstrul pus-am poeziei 
Şi am înhămat-o la plugul cel vechi 
Să răstoarne brazda reavănă-a câmpiei,
Şarpelui să-i cânte, duios, la priveghi. 

Clopoţelul sună-n tresăriri de clipă
Amarul gonindu-l cu glasul voios,
Arde iar iubirea ce se înfiripă
Răsărind din trupul tăcerii spinos.

Peste cerul vieţii poezia-mi râde
Risipind ninsoarea, viscolul cumplit,
Şi-n adâncuri rele, umede şi hâde, 
Arunca-voi dalta care te-a cioplit! 

11.11.2015

Adina V.
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate





2 comentarii:

Mulțumesc tuturor pentru popas.

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate