Pygmalion modern

Din gânduri întregită, imaginea fugară

Parcă-i amestecată din pulbere şi ceară,

Dar în privirea tandră din ochii dragei tale

Se-ascund luciri blajine de stele arzătoare.

Gingaşa ei făptură te-mbie la păcate

Şi-nlănţuit pe veci de pletele-i roşcate

Te arde cu privirea, o, inocentă pradă,

Te laşi cuprins de vrajă, vuieşti ca o cascadă.

Prinzi firul Ariadnei din geana de lumină

Să zbori prin labirintul ascuns într-o retină,

Sorbind cu nepăsare din cupa-amară-a vieţii

Ofrandă pui iubirea pe-altarul zeităţii.

Adânc, în creuzetul pornirilor nebune,

Materia se zbate în zloata de cărbune,

Dar, cununat cu-'naltul din ochii dragei tale

I-ai zămislit un templu din cărămizi stelare.

Stăpân peste regatul celestei frumuseţi,

Învingător al morții și creator de vieți,

Încătuşat de patimi, rănit de fantezie,

Femeia ai sculptat-o în vers şi poezie.

În pana ta de aur cuvântul ce scânteie

Deschide universul prin mii de curcubeie

Ca împletind iubirea cu nemurirea toată

Pământul să respire cu cerul laolaltă.

Pe chipul cel vremelnic ai pus pecetea vie,

Pygmalion modern, cu-atâta duioşie,

Şi-n magicul tău vers, lăcaş de strălucire,

Ai preamărit, nu trupul, ci raiul din privire!

Adina V.

24.04.2016

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate