Se afișează postările cu eticheta Am ars în versul de iubire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Am ars în versul de iubire. Afișați toate postările

miercuri, 11 noiembrie 2015

Am ars în versul de iubire


Se  aprinde cerul, zările tresaltă,
Îşi ridică fruntea gândul răscolit
Scrijelind în vise cu o tristă daltă
Chipul tău, de vremuri, nins şi viscolit.

În vâltoarea vieţii lacrima uitării
S-a prelins pe geana zilei ce trecu,
Iar amarul clipei din iarba tăcerii
Stinse-n noi iubirea şi nu mai crescu.

Şarpele-ndoielii cu privirea-i trează 
Străjuieşte câmpul pe care-nfloream;
Aruncând grăunţe de venin  veghează,
Să-ncolţească-n lanuri ciulinul infam.

Am cules în versuri - gânduri şi speranţe, 
Le-am dat strălucirea soarelui de mai,
Brâul de lumină le-a-mbrăcat în nuanţe 
Să şoptească vesel ca un cânt din rai. 

Jugul şi căpăstrul pus-am poeziei 
Şi am înhămat-o la plugul cel vechi 
Să răstoarne brazda reavănă-a câmpiei,
Şarpelui să-i cânte, duios, la priveghi. 

Clopoţelul sună-n tresăriri de clipă
Amarul gonindu-l cu glasul voios,
Arde iar iubirea ce se înfiripă
Răsărind din trupul tăcerii spinos.

Peste cerul vieţii poezia-mi râde
Risipind ninsoarea, viscolul cumplit,
Şi-n adâncuri rele, umede şi hâde, 
Arunca-voi dalta care te-a cioplit! 

11.11.2015

Adina V.
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate





©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate