Teama ca o cangrenă

Răstignită-i jertfa pe mormântu-acesta,    

Plângi cu disperare, nu mai crezi nimic,       

Tulburând, o clipă, sfinţilor siesta ,      

Gândurile tale le-ai trimis în plic.   

Răul şi teroarea beau la masa veche

Închinând paharul cu sânge vărsat

Şi cu glas de taur apucat de streche

Te-nspăimântă-n noapte când ies la vânat.

Te retragi în colţuri pline de-ntuneric,

Stelele se vaită sub un val de frig,

Tremuri şi ţi-e frică, chipul cadaveric

Ţi-l ascunzi sub palme şi te faci covrig.

Victimă-a durerii, creşti în tine-o rană 

Ce muşcă tenace trupu-ţi cangrenat,

Stai pe drumul rece, parcă eşti în strană,

Şi te rogi la ceruri, plâns şi-ngenunchiat.

Ochii-ţi sunt apatici şi angoasa-i mare, 

Mătănii, cu jale, tu baţi pe ciment...

Dar ridică-ţi fruntea şi priveşte-n zare 

Către-Acel ce-aduse Noul Testament.

Prinde-L iar de mână, chiar de e rănită,

Stropii lui de sânge îţi vor fi balsam, 

Vindeca-vor teama, plaga ipocrită 

Răsărită jalnic dintr-un joc infam.

Ridică-ţi privirea către lumea nouă, 

Cu speranţa-alături prinde-te în dans 

Şi cu ochii-n lacrimi, ca o dulce rouă, 

De mână cu Domnul strigă " Vive la France!"

poezie dedicată poporului francez în urma atacurilor teroriste din 13-14 noiembrie 2015

Adina V.

18.11.2015
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate