Adina V. - Seducție

O umbră pe ziduri ascultă tumultul,

ah, bate în piatră un cord neștiut,

ciulește urechea: se crapă mormântul,

cuvinte șoptite se-aud din trecut.

Nu-i Ana, tăcere!, o altă poveste 

se-ascunde în zidul crestat de strigoi,

se plânge, se vaită, se-ncurcă-n proteste,

din piatră răsar, furioși, sânii goi.

O umbră-nlemnită privește cu groază 

cum sfârcul crestează lumina ciudat,

alături o lampă privirea-și fixează

pe forma rotundă cu cap țuguiat.

Un scrâșnet se-aude, pocnește o ușă,

vitralii vibrează, e vai și amar,

pe umbra mirată o albă mănușă

își lasă amprenta pudrată cu var.

O coapsă se-ntinde, genunchiul pocnește

și mâna se-avântă în sus, tot mai sus,

se năruie zidul...și prins ca-ntr-un clește

un deget străbate molozul sedus.

adina v. 

4.12.2018

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate