Aceste lacrimi au ucis hârtia,
un porumbel se zbate pe pământ,
dezastrul dintre noi e doar mânia
ce ghearele-și ascute prin cuvânt.
Au înghețat privirile și iarna,
a prins să viscolească pe la sud,
coioților ascunși le suntem hrana
unui absurd decembrie prea crud.
Am strâns dureri și viscole în palmă,
le-am aruncat, plângând, în nopți târzii,
întoarse împotrivă-mi, ca o armă,
m-au spulberat, tardiv, prin poezii.
adina v.
3. 12. 2018
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Din rana adanca ,emanand lumina
RăspundețiȘtergereLacrimi,dezastru,manie,priviri inghetate,v-viscolELA a sud,hrana coiotilor,decembie absurd si crud,dureri si viscole in palma,plans in nopti tarzii intoarse impotriva ca o arma,spulberare prin poezii..iNFIORATOARE POEZIE,EXPRESIE A UNEI GROAZNICE TRAIRI.REFUGIUL DIN ACEASTA SITUATIE FARA IESIRE ESTE POEZIA
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult pentru emoționantul popas și empatie! Cu drag :)
Ștergere