Tăcerea ta

Cu tăceri aprinse plânge steaua mea,

Părul de mătase de beznă-i cuprins,

Galopând năvalnic,ca o iazmă rea,

Răscoleşte-n vatră dorul cel nestins.

Ceru-n clocot fierbe la focul durerii

Înteţit de lacrimi şi de-o şoaptă grea,

Fulgerul tristeţii cerne-n umbra serii

Amintiri răzleţe în stropii de nea.

Şuierul tăcerii se răsfrânge-n vorbe

Şi se pierde-n zare ca un asfinţit,

Clopotul răsună în dangăt de cobe,

Doarme liliacul pe ram, ostenit.

Ceasul de aramă timpul îl opreşte

Şi pe rană pune secunda de foc,

Ce tăcută piatra din inel priveşte

Când corbul cel roşu o prinde în cioc !

Arde-n vâlvătaie bradul pe coline,

Liturghia vieţii se stinge tăcut,

La logodna dalbă a zilei de mâine

Doar glasul iubirii vreau să îl ascult.

20.08.2015

Adina V.

* iazmă = nălucă, vedenie, fantasmă