Noapte fictivă

Mi-e sufletul cuprins de înserare,

O ceaţă străvezie-n jur pluteşte

Ca o ascunsă, rece, grea tumoare

Ce în vertebra lumii-ncepe-a creşte.

Aud cum urlă noaptea-n vremuri stranii,

Mai plânge undeva, de dor, o fată,

Şi ninge-n primăveri, tăcut, cu anii,

Iar verile, tardiv, se nasc din zloată.

Firavă, luna tremură spasmodic,

Mor frunzele-n altarul de cărbune,

Ciudat... dar tunetul pare melodic

În noaptea-nchipuirilor nebune .

Adina V.

16.08.2015