Cu tine...

Cu tine floarea-i mai albastră,

Cu tine teiul a-nflorit,

Şi doina urcă-n cer măiastră 

Şi tot finitu-i infinit.

Cu tine plânge şi cuvântul 

Împărtăşit în slova tristă,

Iar luna îşi răsfiră dorul

Prin palme reci de pianistă.

Prin tine glăsuiesc străbunii 

Uitaţi în vechile hrisoave

Punând o stavilă minciunii,

Prin adevăruri mari, suave.

Pe tine ramura visării

A presărat muguri de stea

Ca-n pragul sfânt al căutării

Să te găsească cine vrea.

Cu tine sunt un foc de-acum, 

Un cântec viu lângă izvor,

Şi sorb, sfios, ceresc parfum

Din visul tău ...nemuritor!

Şi-n puful iernii care vine

Eu îţi şoptesc cu glas stingher

Că stelele vor sta ciorchine

Într-un albastru colţ de cer

Să vadă peste clipe-n şoapte

Un verde crud sub ochi de nea

Când Eminescu-n slove coapte

Va fremăta prin frunza mea.

Adina V.

29.08. 2015

Această poezie este un omagiu adus marelui nostru poet naţional ,Mihai Eminescu .

Iertată fie-mi stângăcia.