Am făcut din noi un instrument de măsurare
al timpului, bucuriilor,
primăverii, strigătului de toamnă.
Ne întindem pe un cer gol
să măsurăm distanța până la stele.
Mai adăugăm câte un punct
al păsării, al clopotelor, al muzicii.
Se deschid două pleoape grele
care măsoară privirea
de la început până la punctul final,
de la lumină la umbră,
de la tăcere la cuvânt.
Agățat de o stea,
copilul zâmbește mistic.
adina v.
7.07.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.