Adina V. - Cioburi

Ascetice acuze cu lăncii ascuțite

rupeau fâșii din mine,

plângeam cu lacrimi mute,

nu le vedeai de unde,

purtat de nepăsare,

zdrobeai sub talpa rece 

reminescența vie 

a ce eram: visare!

Se oglindeau în cioburi

fantomele amorfe,

purtau în spate gânduri

de vorbe calcinate;

tumefiat, trecutul 

configura în negru

o viață risipită, 

precum un pas ce lasă

în urma lui dezastru

prin lujerii de floare.

adina v.

25.02.2019

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate