Deasupra munților de zgură,
deasupra ultimelor văi,
ce mică-i lumea, ce impură,
și oamenii atât de răi.
Eu mai încerc o evadare
o aruncare-n golul alb,
să-ndur o altă viață-n care
doar din iubire să mai ard.
Să-mi fie zbuciumul o plată
în palma Duhului ceresc,
eliberat, întâia dată,
deasupra norilor privesc.
adina v.
26.02.2019
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.