Eclozează cerbi pe sus,
prin pășunea purpurie,
scrie cerul descompus
cu o lacrimă-aurie.
Mâna hoață a cuprins
norii toți în palma rece,
pe o roată de apus
timpul vine, viața trece.
Saltă fusta înverzită
a pădurii, toamna grea,
și pe coapsa adormită
plânge frunza de cafea.
O tristețe ne-nțeleasă
dă perdeaua la o parte,
au intrat stele în casă
bocănind ușor, a noapte.
Adina V.
25.09.2018
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Numai fericire , poezie, si o atingere....calda! Cu toata dragostea,
RăspundețiȘtergereMulțumesc asemenea :)
ȘtergereCu drag!