Parcă vine din trecut vocea ta să mă trezească,
ai murit, eu am tăcut, dulce țară românească,
de o vreme mi-e amar, mă cuprinde o tristețe,
furnicarul lui brumar a-nceput să mă înghețe.
S-a ascuns cerul în nori, la fereastră-i întuneric,
rătăcim prin închisori, decimați profund numeric,
am uitat să mai trăim, românim prin alte țări,
biete spectre, cu venin cumulăm acide stări.
Punem pasul șovăit, sărutăm mâna străină,
glasul sună miorlăit, condamnăm fără vreo vină
nu străinul ce ne-a-nfrânt, ci pe tine, țărișoară,
c-ai rămas pe-acest pământ amintirea dintr-o vară.
Adina V.
7.10.2018
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.