Cocârjată la răscrucea dintre lacrimi şi durere,
Gându-ncepe-a mă seduce picurând stropii de miere
Peste rana cea deschisă a visării de femeie
Şi-n tăciunii supărării scormonesc după o cheie
Ce o prind cu deget verde de lăstar firav de vie
Să deschid poarta tăcerii şi să zbor din colivie,
Să ating în vraja sfântă pragul cerului senin
Ca trupeasca mea făptură din azur s-adune mir
Şi-mbătată de lumină, contopită cu înaltul,
Cheia magică-a visării să o dăruiesc la altul!
Adina V.
15.04.2016
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Adina V.
15.04.2016
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereFrumoasa poezia ta, imi place. Cateva greseli minore trebuie corectate si va fi perfecta.
Ștergere"floare-albastra" ...incadrata de virgule
scaote virgula dupa ''vise' in versul urmator
''sirinx''...e fortat! l-as inlocui cu altceva
''primavara" ...incadrata de virgule
"o imagine-a vietii"
Da, e frumoasa!
Are o curgere versul... te inundă!
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase versuri, Adina! Felicitările mele!
RăspundețiȘtergere