Păstor solar

În vremurile de-altădată

Desţeleneai câmpia bolţii

Cu târnăcopul ca să poată

Lumina să-şi înfigă colţii.

Puneai la jug să tragă luna

Şi-n urma ta seminţe moi

Îşi făureau pe cer cununa

De spice tremurând vioi.

Cutreierai apoi prin lume

Să scuturi velinţa tăcerii

Şi zorii începeau să sune

Din clopoţelul deşteptării.

Pe  ţarinile dezvelite,

Plesneai din biciul tău de foc

Iar lanurile ciufulite

Cu vântul se-ndemnau la joc.

Prindeai zăbala ştrengăreşte

De botul ştirb al unui nor

Şi prins de coamă, voiniceşte,

La trap porneai prin cer, în zbor.

Dar de un veac, aşa îmi pare,

N-ai mai venit, păstor vioi,

Iar norii cu înverşunare

Toarnă puhoaie din butoi.

Adina V.

03.05.2016

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate