Rămâi, nu mai pleca...

Iar luminează luna 

Fereastra mea, iubite,

În tainicele gânduri

Te chem ca în trecut,

Şi-n clipa dimineţii,

Când zorile-s nebune,

Să mă îmbraci în versuri

Ca-n vremuri de demult.

Poemul nemuririi

Să mi-l presari în plete,

Iar lacrima cea sfânta

Cu-mbrăţişarea-ţi tandră

S-aprindă răsăritul

Când inima-mi cuvântă:

Bine-ai venit, iubite,

La fel ca altădată.

Fereastra din odaie

O luminează luna,

Uluitor de candid 

Sărută fruntea ta,

Şi-n tainicele versuri

Răsfiră dor de stele

Iar şoapta mea suspină:

Rămâi, nu mai pleca!

Adina V.

27.03.2016

                                   ©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate