Am ţesut amintiri zdrenţuite de timp,
Măcinate viclean de rugina uitării
Ca piatra ce-ascunde poveşti din Olimp
Prizonieră-n nisipul rece al mării.
Am pictat anotimp de visare şi basm
Într-o lume străina, pierdută bizar,
Melodii am creat din barbarul sarcasm
Şi-am băut roua dulce topind un gheţar.
Azvârlit-am cu soare-n amurgul ceţos
Să întorc iarăşi ziua în clipa dintâi,
Să tresară caisul cu zâmbet lemnos
Şi o şoaptă sfioasă să-ţi spună: Rămâi!
Ce straniu e voalul de-obârşie sacră
Prin care dansează vitralii cereşti,
Hipnotic tăciunii pulsează în vatră
Sclipiri primitive cu arderi fireşti.
O lume vrăjită, închisă-ntr-o sferă
Te-aşteaptă să vii, să cunoşti paradisul:
Hai vino, iubite, în lumea secretă
Şi taci, când în noi înfloreşte caisul!
Adina V.
26.03.2016
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereFrumos... Felicitari...
ȘtergereCe frumos este conturata trăirea-impuls de-a şopti:"Rămâi",..."să cunoşti paradisul"universului meu propriu unde,nu intră decât cel ce e pe frecventa sufletului meu şi,"taci",să auzim in tăcere "când in noi înfloreşte caisul".Superb,felicitări,Adina!!!(Voica)
ȘtergereNu tac...sunt versuri care imi plac!.Atat de frumos!!!.
RăspundețiȘtergereCuprins e de dor,batranul cais
RăspundețiȘtergereAsteapta o strofa,asteapta un vis...