Moartea unui înger

Un înger am crezut că eşti, 

Venit din vremurile-apuse

Când în lumina din poveşti

Dansau cuvintele nespuse.

O clipă, doar, aripa ta

M-a-nvăluit cu nemurirea,

Cernută din argint de stea

Ningea, tăcută, fericirea.

Dar zările se răzvrătiră

Şi luară gândurile-n coarne,

În aprigul galop, conspiră

Înaltul vrând să îl răstoarne.

Acum, sunt călător pribeag

Pe drumurile-ntortocheate,

Mă zbat cu sufletul beteag,

Mă pierd în visurile moarte.

Mă rătăcesc în mii de rânduri

Scrise banal, ca o prefaţă

A vieţii-nchise între scânduri

Şi aruncată-n mări de gheaţă.

În mări de fum şi deziluzii

Mi-am scris povestea inutilă

Şi m-am pierdut printre confuzii

Ce m-au lovit fără de milă.

Am îndurat nepăsătoare 

Dureri, tristeţi şi umilinţe

Păşind adesea, visătoare,

Printre atâtea suferinţe...

Un înger căutam mereu...,

Pământul, cerul, răscolindu-l,

Crezând că el va fi al meu,

Să-i curme existenţei, vidul.

*

Am înţeles, într-un târziu, 

Că îngerul nu mai există...

De-aceea-acum, în vers îl scriu

Să îl citesc când voi fi tristă.

Adina V.

27.12. 2015

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate