Clopoţelul dorinţei

Se încruntă cerul şi privirea-i rece

Îngrozeşte norii ce-mpietresc pe loc,

Speriată, luna, prin suflet când trece,

La pantoful vieţii îşi rupe un toc.

La un colţ de zare aşteaptă steluţa

În fustiţa-i scurtă tremurând  de frig,

Ţinând strâns poşeta unde e sticluţa

Cu parfum de soare şi-un fulger covrig.

Seara-ncet coboară şi cu mâini de gheaţă

Ciupeşte obrajii lacului din crâng

Şi-n pojghiţa fină, pe alocuri creaţă,

Se priveste cerul c-un aer nătâng.

Pufăie alene hornul ştirb pe casă

Când râde în vatră focul cel zglobiu

Şi cu-o tuse vagă, făcând o grimasă,

Se revoltă-ndată bradul argintiu.

Un luceafăr sobru coboară pe scară

Salutând pădurea cu un gest monden

Împărţind în juru-i fluturaşi de ceară

Scoşi cu dărnicie din stelar joben.

Stau în şiruri brazii aşteptând o vrajă

Să le-atârne-n spate mantaua de nea

Şi-n armura verde fac pe rând de strajă

Numărându-şi țepii din cetina grea.

Revoltaţi strănută şi cuprinşi de boală

Norii enigmatici peste geruri ard,

Aruncând zăpada cuibărită-n  poală

Îmbracă pădurea cu cerescul fard.

Braţele spre lume iarna își întinde,

Şi în sunet gingaş de viu clopoţel

Peste catedrala brazilor şi-aşterne,

Cu gest leneş haina din blană de miel.

Adina V.

20.12.2015

©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate