Într-un periplu zbuciumat
prin existența relativă,
doar amintiri am adunat
cu iz de dragoste fictivă.
Speranțele-nflorind pe ram,
un ram al deznădejdii crunte,
mi-au dat un labirint infam
al fanteziilor mărunte.
Timpul închis, accidental,
într-o clepsidră inutilă,
mai scoate câte-un vis letal
dintr-o secundă volatilă.
Am sufletul captiv în nori,
mă spăl cu soarele pe față
și inventez noi sărbători
smulgând din noapte-o dimineață.
Tot mai cromatic visul meu
mă fierbe-n samovarul vieții,
din iad mă uit la Dumnezeu
cu nostalgia tinereții!
Adina V.
09.05.2017
