O frunză-n vânt cântă poeții,
Un tremur stins, căderi, suspin;
În fața vieții și a morții
Să fii un om e doar un chin.
O nostalgie trecătoare,
Un dor ascuns de Neștiut
Se zbat în suflet și cât doare
Să tinzi mereu spre absolut.
Deschide ochii și privește:
E-atâta frumusețe-n jur!
Ascultă frunza care crește
Din trupul lutului impur.
Adina V.
5.10.2016
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
