Adina V. - Grindină

alergam printr-un oraș al măștilor

iar trecătorii mă priveau compătimitor

nu purtam masca lor aurie sau neagră

pe care niște copii glumeți 

desenaseră zâmbete strâmbe

mă plimbam printr-un oraș al măștilor

și îi simțeam pe toți mai liberi

acum puteau să fie așa cum voiau

să-și satisfacă orice fantezie nebună

sau să modeleze realitatea

„de vină e masca” gândeau toți

și se uitau suspicioși unii la alții

cu buzele crispate într-o grimasă rece

doar universul cânta mai departe

o simfonie a cuvintelor uzate

„de vină e masca” bubuia gongul de cristal

al unei dimineți copleșitor de patetice

în timp ce din cer cădeau 

ca niște boabe grele

o mulțime de grauri cu mască

adina v.

2.04.2021