Își rupe luna cornul într-o baltă,
un curcubeu înghite azi nămol,
se-aude prin păduri urlând o haită
spre carnea unui cer de stele gol.
Se împletesc puhoaiele-n furtună,
pe fruntea unui nor lucește stins
o panglică de gânduri și răsună
chemarea unui tunet neînvins.
Se războiesc definitiv toți corbii
prin frunzele aduse clandestin,
amețitor, prin iureșul de vrăbii
se rătăcesc crenguțe de măslin.
Acuzator, se sparge stânca-n două
izbită-n plin de coama unui val,
rațional nu e nimic când plouă!
Și te iubesc la fel de anormal!
Adina V.
19.07.2018
replica domnului Dumitru Neagoe
Că te iubesc nu este o întâmplare,
că-i anormal e fiindcă tu o vrei.
Iubirea doar în zi de sărbătoare,
e o iubire fara de temei.
De plouă, fulgeră sau tună,
Iar luna-și rupe cornul într-o baltă
Ce-mi pasă mie că nu-i clar de lună
Și lupii urlă prin păduri in haită.
Iubirea este-un dar de la natură neînvins
Pe panglica de gândire ce în cap răsună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.