Adina V. - La

Privisem fascinată cum raza de lumină

prinsese orizontul în palma ei de foc,

plângea în cer o rană cu lacrimă sangvină

prinzând în brațe norii, strângându-i de mijloc.

Se-ncețoșa albastrul sub molcoma-nserare,

tăceau sfioase cârduri de sălcii pe alei,

ici, colo, o scânteie, un sclipăt, o mișcare,

un licurici amnezic străfulgera sub tei.

Veneau ca o furtună noi versuri migratoare

desțelenind uitarea în ritm elegiac,

scurmau adânc în taină s-ajungă la izvoare

în scurtul timp al nopții când te privesc și tac.

Adina V.

10.06.2018