Adina V. - Bukovski

Prin ramuri răslețite se-ncurcă poezia,

plesnește în rafale un muguraș de toamnă,

nectarul se revarsă stropind sinestezia,

e vară, domnișoară, e vară , scumpă doamnă.

Poetul se așază pe scaunul de lemn,

privește în tăcere, inexpresiv, spre viață,

o scuipă deodată și se ridică demn,

e noapte, domnișoară, sau poate dimineață.

În bezna izolării se-aprinde o lumină

și disperarea cruntă ce l-a ținut în gheare

sub pielea sa ridată răzbate ca o vină...

sunt liber, domnișoară, sau poate mi se pare?

E vodca un prieten și oamenii-s dușmani,

poetul este unul, iar ei sunt o mulțime,

aprinde-ți o țigară, în jur sunt șobolani...

e iarnă, domnișoară, a viscolit prin rime.

Coșmarul din trecut, abrutizant coșmar,

te-a-nchis într-o capcană cu gratii incomplete,

ai scris esența crudă a tot ce e murdar

și liber ești, Bukovski, ești liber, azi, poete! 

Adina V.

28.05.2018