Prin bazarul agitat
Mă strecor printre mormane ,
Parcă-s scoase la mezat
Sentimentele umane.
Curioşii se perindă
Scormonind prin haine roase
De uitarea cea flămândă,
Dau târcoale şi se miră
Văzând cărţile-nvechite
Unde-a lăcrimat cerneala
Pe o filă-ngălbenită...
Uite colo ce serviciu!
Porţelan de Rosenthal...
Delicat, plin de fineţe,
Parcă e un voal regal...
"A fost al bunicii mele,
Zestre când s-a măritat!
Nu-i prea folosit, că buna
În cer repede-a plecat...
E ca nou, îl vând, de-l vrei,
Chiar de-mi plânge inima.
Dă-mi pe el suta de lei
Să am mâine ce mânca"...
Mai departe, un bătrân
Cu privirea-nceţoşată
Stă smerit, strângând în mâini
O icoană argintată.
Mâinile-i sunt tremurânde
Şi pe faţa lui uscată
Viaţa brazdele-şi întinde
Ca o albie secată...
De speranţă-n ochi răsare
Albăstreaua tinereţii
Când întreb, cerând iertare,
Ce vinde-n bazarul vieţii?
"O icoană, dragul meu,
Luată de la ruşi, demult,
Să mă apere la greu
Când luptam prin ger şi vânt.
M-a ferit de moartea rea
Şi de boală pân-acum,
Ea e toată-averea mea
De când am rămas pe drum.
Am purtat-o peste tot
De când fus-am tinerel.
Dar am un prieten drag
Ce-i bolnav, bietul căţel"...
Inima mi-a rupt în două
Şi c-o lacrimă-am udat
Mâna sfântă, cea bătrână,
Când, pios, am sărutat.
Mai departe, tu, străine,
Ce bazarul te-a schimbat,
Te afunzi printre destine
Cu pas lent, capul plecat.
Văd un tânăr, stând deoparte,
Ţinând strâns o carte-n mâini...
Haina-i ruptă pe la coate,
Dar ce ochi, frumoși, senini...
Vinde-o carte foarte rară,
Un volum de poezii...
Slovele vechi, cu cerneală
Le-a scris chiar Alecsandri...
Nu întreb ce boală-amară
Macină obrazul supt...
Ce tristeţe mă-nfioară!
Dumnezeu nedrept și crud!
Cum să poţi păşi alene
Prin bazarul ucigaş,
Când în piept sufletu-ţi geme
Şi te simţi atât de laş ?
Fug, strângând cu-nverşunare
Porţelanul fin şi cartea...
Cât de mult acum mă doare
Icoana ce-o ţin în dreapta!
Fug din valea întristării,
Lacrimile-mi curg siroaie,
Fug din calea tulburării
Printre oameni şi tramvaie.
Plâng durerea celor trişti,
Vânzători de vechi momente,
Strig amarul de a fi
Hoţul rău, de sentimente...
Adina V.
27.01.2016
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Emoționant Bazarul tău, Adina! Am citit cu deosebită plăcere! Felicitări!
RăspundețiȘtergereMa bucura trecerea ta, Nelu:)
ȘtergereMultumesc mult pentru popas si cuvintele tale frumoase. Daca am trezit o emotie inseamna ca nu am scris degeaba:)
Cu drag.
Cand suferinta semenilor o simti,intensitatea ei este exprimata in versurile ce-au redat-o.O antropozofie(cunoastere vie),o prelucrare i Eul poetei a compasiunii lui Hristos.Frumos,f.frumos!!!
RăspundețiȘtergereSimtind durerea celorlati devenim mai buni si mai umani.
ȘtergereMultumesc pentru rezonanta. Cu stima! :)
Eram pe mail când am primit poezia. Am citit-o dar cuvintle erau de prisos în momentul acela. Nu am fost în stare să spun nimic. Am salvat link-ul pentru a doua zi. Se spune că fiecare înţelegem în felul nostru poezia. Citindu-te îmi aduc aminte de versurile lui Labiş în care vorbeşte despre viaţa care ne obligă să fim cruzi pentru a supravieţui. Tu, printre lacrimi, ai fugit, "strângând cu-nverşunare porţelanul fin şi cartea" şi icoana ce te doare. Labiş, în Moartea Căprioarei, mânca cu inima sfâşiată o fâptură care nu-i greşise cu nimic:
RăspundețiȘtergere"Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sã traiesc şi-as vrea ....
Tu, iartă-mã, fecioara - tu, caprioara mea!
...
Plâng. Ce gandeşte tata? Mănânc şi plang. Mănânc!"
Draga Robert, in primul rand vreau sa imi cer scuze ca raspund asa de tarziu, ( nu ma refer la ora ) dar se pare ca nu primesc toate notificarile. Am vazut comentariul tau azi pe blog si abia acum am ragazul sa-ti raspund.
ȘtergereEu mai divaghez , trec de la una la alta, asa ca ai nevoie de rabdare ca sa ma citesti cand am ceva de spus :)
Poezia emblematica a lui Labis, mare poet, mare de tot ...daca tinem cont ca intreaga lui opera a fost scrisa pana la varsta de doar 21 de ani , cand a murit in conditiile acelea misterioase . Pana si pe patul de spital , cu maduva sectionata , inainte de a muri a compus si a dictat ultima sa poezie , Pasarea cu clont de rubin . Dar sa revin...copil fiind , era foarte atras de natura . Langa casa se afla o padure .Micul Labis indepartase o scandura din gardul ce imprejmuia curtea si acolo venea o caprioara , aproape zilnic:) ...Copilul visator o astepta nerabdator, si o mangaia pe boticul umed ...Cand sora poetului s-a imbolnavit in acea perioada de foamete prin care a trecut multa lume, era vital sa fie hranita pentru a fi salvata. Tatal lui Labis a luat pusca si ,insotit de micul baiat a plecat la vanatoare in padure...unde a impuscat o caprioara . E lesne de inteles ce a fost in sufletul copilului macinat de durerea pierderii prietenei sale (pentru ca el se atasase mult de aceasta ) si foamea care il chinuia, boala surorii...este sfasietor sa constati ca poti accepta , renunta la multe , impins fiind de nevoie ...Micul copil a vazut in aceasta ucidere de fapt , un sacrificiu al caprioarei pentru familia sa...Un sacrificiu primit cu durere de catre el...dar primit, acceptat.
Acum sa revin la poezia aceasta a mea :) ...Este o poezie necizelata , de regula nu postez asa, incerc sa am o prozodie cat mai buna, dar de data aceasta am ales sa nu fac nimic, sa nu intervin, pentru ca as fi cosmetizat o traire. Eu stiu ca exista puncte slabe, stiu si care sunt, dar sunt puncte slabe ce tin de tehnica :) Eu am exprimat ce am simtit atunci , in acel moment , gandindu-ma la durerea celor ce sunt nevoiti sa se desparta de ultima avere sufleteasca.
ȘtergereDa..."strangand cu-nversunare "...pentru ca eu am luat acele obiecte si le respect, ele pastreaza impregnat in ele vieti , au un trecut , eu de fapt nu am cumparat un obiect , cu o bucatica de viata. Icoana ...de ce ma doare? Pentru ca poate i-am rapit batranului un talisman ce il ferea de rele, de moarte...si ma simt vinovata. Cartea ...ce poate fi mai sublim decat o carte atinsa de degetele lui Alecsandri! Cum sa te poti desparti de asa ceva ? ...Decat intr-un caz extrem ...si nu intamplator am pus un tanar in posesia cartii:) ...este ca o recunoastere a valorii inaintasilor nostri de catre tineret . M-a durut si ma doare sa vad cum sufera oamenii , sa le vad privirile invinse , sa le citesc suferinta in ochi ...vad batrani stand la colt de strada , invinsi de soarta , umiliti de o societate ce nu ii respecta si noi nu facem nimic ...O data am dat bani unei batrane si mi-a luat mana sa mi-o sarute !!!! nu am lasat-o , nu as fi putut , era cumplit sa gandesc asa ceva , eu trebuia sa-i sarut mana ...dar ce infiorator mi s-a parut sa faca gestul acesta ...Mi-e rusine sa spun ce a urmat , dar am s-o fac , pentru ca vreau sa demonstrez ceva ...Nu m-am indepartat prea mult , cativa pasi ...si in urma mea niste tineri i-au intins mana sa le-o sarute , aruncandu-i niste bani langa ea ...Biata batrana s-a conformat in timp ce imi venea sa mor de rusine si de revolta , iar tinerii se distrau pe seama ei. Daca le-am reprosat ca nu se poarta frumos am fost ironizata . Asta este societatea de azi? Si acum iti voi da un raspuns referitor la ce ai scris la o postare pe blogul tau ...Daca asta e societatea in care eu traiesc , aleg sa ma refugiez in lumea mea frumoasa, printre poezii si carti.
Daca tu ai rezonat la poezia aceasta , repet , o poezie nu foarte buna tehnic , dar cu traire , inseamna ca esti un om sensibil :) pentru ca tu ai mers mai departe si ai facut asocieri :) ...deci eu iti multumesc pentru frumusetea ta sufleteasca si ramai asa pe mai departe :)
Somn usor , Robert! :)
Foarte frumoasă poezia!Mi-a plăcut foarte mult!Felicitări,suflet special!
RăspundețiȘtergereDar am ales,în primul rând:
”Daca asta e societatea in care eu traiesc , aleg sa ma refugiez in lumea mea frumoasa, printre poezii si carti.”Nu ești singura,o fac și eu de mult timp,să fiu sinceră mă simt mult mai bine,chiar dacă mulți cred că această retrage e singurătate,eu o consider lumea mea,în care totul e posibil,dar în mod frumos. O zi frumoasă!
:) Draga mea scumpa, esti din lumea mea :) Multumesc pentru modul tau receptiv la sensibil :) Te imbratisez cu sufletul, dulce AlbAtros !
ȘtergereEmotionanta,fara alte cuvinte !
RăspundețiȘtergere