De ce în iubire e totul durere,
De ce în iubire privim doar în sus,
De ce în iubire şi lumea-i părere
Şi plângem cu doruri crezând în Iisus?
De ce în iubire cuvântul ne leagă
Ca floarea pe ramu-nflorit de cireş,
De ce în altarul iubirii se roagă
Frunza tăcerii să nu mai dea greş?
De ce în iubire e totul visare,
De ce în iubire dorim un ecou,
De ce nu lăsăm iubirea să zboare
Când doar prin iubire ne naştem din nou ?
Adina V.
07.08.2015
Ador acest poem! E scris clasic, curat, cu subtilități de sentiment cunoscut, trăit în plinătatea inimi flămânde de dorință. Foarte frumos! Felicitări!
RăspundețiȘtergereEu ador trecerea ta , Constanţa...ai un suflet plin de poezie!...
Ștergere"Inimă flămândă de dorinţă"..Cât de profundă eşti,draga mea ! Mulţumesc pentru fiecare strop de bucurie pe care mi-l oferi :)
Poate pentru că iubirea e "piatra de încercare" a existenței noastre...
RăspundețiȘtergereFrumoasă poezie!
Multumesc pentru popas, Gabriela :) Cu drag!
Ștergere