Deseori

Deseori, erodată, o clipă se frânge
Plângând sub povara cuvintelor seci,
Exilată pe ţărmul uitării se stinge
Sub ramul uscat al iubirii pe veci.

Deseori, obosiţi de-o tăcere păgână
Am cules foc, am ars gheaţă în vid,
Inutil, am sfidat că în noi e furtună
Şi că mările noastre de dor se închid.

Am uitat să aprindem luceferi în noapte,
Învinsi, am dozat compromisul în zori,
Dizolvaţi de priviri şi de şoapte deşarte

Am uitat să iubim, şi-am murit deseori!

Adina V.

06.06.2015