Învolburate,gândurile mă-nconjoară,
Amurgul zace răstignit la orizont,
Crispată, inima se zbate, într-o doară,
Pulsând ciudat printr-un ventricul bont.
La margine de pleoapă, spânzurată,
O lacrimă nehotărâtă râde strâmb,
Privind, descumpănită, emoţia-mpuşcată
Cu o rafală de cinism, cu aer tâmp.
Încrâncenat, se bat doctrinele în puls,
Drept jertfă cad preazdrenţuitele artere
Iar zâmbetul, chircit, din inimă e smuls
Şi condamnat definitv de legile-austere.
Pe-un stog mucegăit speranţa-i acuzată
De un sobor de umbre la un sfârşit amar
Dar un protest decretă că este achitată
De fosta lege-a firii a omului primar.
Şi m-am trezit,zâmbind,dintr-un coşmar!
Adina V.
12.06.2015
