Interviu

Am vrut să iau un interviu
Sufletului , dar era ocupat!
Eu ştiu că este încă viu,
De veşnicie-i strâns legat.

Am aşteptat cu nerăbdare
Să mă accepte ,pentr-o clipă
Să îl intreb de ce imi pare
Că lumea e amară şi grăbită ..

Că nu mai râd copii în soare,
Că totul pare-anost şi şters...
De ce nu mai vedem o floare,
De ce ne poticnim în mers?

De ce am decretat distanţe
Şi le mărim în mod constant ,
De ce am stăvilit speranţe
Şi ne zâmbim mai arogant ?

De ce în soare parcă plâng
Prea triste siluete şterse ,
De ce în ploaie nu mai râd
Romanticii cu suflete alese?

Aştept cu frică, mi-este teamă,
Parcă n-aş vrea să mai întreb.
Dar, iată: sufletul mă cheamă,
Ştergându-şi lacrima, discret.

Adina V.