Din alveola unui timp au curs semințe stranii,
nu cred că timpul mi-e dator, dator îi sunt cu anii
în care am ratat prea mult inflorescențele superbe
cu verbe numai la trecut și cu trecutul pus în verbe.
Mă trec pe urma unui vânt și vântul mă petrece
pe drumul vechi al unui gând, un gând atât de rece,
nu las în urma mea nimic, mi-e urma spulberată,
nu plâng, nu râd, trăiesc și mor ca să revin încă o dată.
adina v.
30.06.2021
... mă trec pe urma unui vânt și vântul mă petrece... Îmi place poezia, Do! 😘
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumușic, Do :)
RăspundețiȘtergere