râzi mulțumită, Sapho,
școlile de poezie s-au desființat
toți scriu mai bine decât atunci când tu modelai versul
când inventai iubirea liberă de prejudecăți
bietul Homer
istoria nici nu l-a băgat în seamă
nu se știe de unde a luat seva povestirilor
sau dacă a suferit
când devenea vocea altora
amfiteatrele părăsite sunt poleite de uitare
iar ei așteaptă tăcuți
și cresc odată cu marea
dar, tu, biet menestrel, tu,
ce simțeai când întunericul tău se însuflețea de lupta lor
de iubirea lor
amfiteatrele părăsite sunt poleite de uitare
iar ei așteaptă tăcuți
și cresc odată cu marea
dar, tu, biet menestrel, tu,
ce simțeai când întunericul tău se însuflețea de lupta lor
de iubirea lor
Sapho, iubito, femeie, tu, poeta neînțeleasă,
râzi cu seninul inocenței
azi copiii tăi nu înțeleg nimic
nimeni nu-ți mai caută manuscrisele
azi se râde, Sapho
nu se aude glasul mării printre frunzele măslinilor
nu-și strigă scoicile regretul
paloarea pietrelor peste care pașii tăi au trecut
nu o mai scrie nimeni
azi, Sapho, lumea ta s-a sfârșit și tu râzi, nebuno,
pentru că știi că nimic nu e veșnic
adina v.
10 martie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.