catrin welz stein
Te mai suport o dată, iarnă,
vestită de un sol fatal
cu fulgi sonori pierduți în goană
de un pendul universal,
cu vechi colinde scrise-n suflet
de azi uitații moși-strămoși,
cu pașii obosiți de umblet
ai zurgălăilor voioși,
cu toată-ntinderea pustie
a câmpurilor adormite
sub alba zbatere târzie
a poeziei din cuvinte,
cu ochii-ntrebători ai mamei
dintr-un album îngălbenit,
cu lacrima pe crucea tatei
sub care doarme ostenit
de-atâta viscol și zăpadă
ce-au poposit pe tâmpla grea…
Noi ani încep din nori să cadă,
aceasta este iarna mea.
adina v.
30.12.2020
Un tablou încântător, realizat cu măiestrie, din care răzbat vibreții profunde. Felicitări!
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult pentru apreciere, domnule Felix!
ȘtergereCu stimă :)
Un sarut cald , LA MULTI ANI !
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult! An cu bucurii și sănătate!
Ștergere