în palmă pulsa o inimă albastră
încet ca o rugă uitată
și nu știu cum
dintr-odată
a devenit cer
un cer care se zbătea
și-au început să cânte
clopote de fier
iar în palmă creșteau rădăcini
și crengi albastre se agățau
cu degete ca niște spini
pământul se rupea de gleznă
cădea din el o pulbere gălbuie
un aluat livresc desprins parcă din beznă
până la granița sortită învierii
în care-acest albastru
funebru rece și inert
așteaptă salvatorul ascuns într-o scânteie
adina v.
3.01.2020
3.01.2020
Inima albastra devenita cer ,crengi albaste cu degete ca niste spini,albastru funebru ,rece si inert .Scenariu horror Ce salvator minuscul!Suficient pentru o inima tinuta in palma,ca pieptul e ocupat cu clopote de fier.E viu inca Poe!
RăspundețiȘtergereMinunatul Poe! Ce onorantă apreciere :)
ȘtergereMulțumesc mult! :)
Cu drag!