Să fie poezia o ne-nțeleasă cale
de-a fi asemeni celui ce înțeles nu are?
de-a fi asemeni celui ce înțeles nu are?
Mă rog să fiu ca vântul, să-mbrățisez pădurea
și frate omul, iarăși, să fie cu natura,
și frate omul, iarăși, să fie cu natura,
cuvântul să renască a dragoste, a dor,
să fie doar poetul prin lume călător,
să fie doar poetul prin lume călător,
lipsiți de orice rele, păcatele s-or pierde,
pământul va renaște, de astă dată verde,
pământul va renaște, de astă dată verde,
deschisă e fereastra spre bezna de afară,
ci noi, lumina noastră s-o facem să răsară,
ci noi, lumina noastră s-o facem să răsară,
nu doar cuvântul este atotcuprinzător,
la fel ca și poetul, el este muritor
la fel ca și poetul, el este muritor
de nu cuprinde-n sine o ardere firească
prin care universul începe să vorbească
prin care universul începe să vorbească
precum vorbit-au alții, și totuși, diferit ,
aceasta este calea lipsită de sfârșit,
aceasta este calea lipsită de sfârșit,
această contopire cu Tot, cu timp , cu moarte,
cu viata și natura din care suntem parte,
cu viata și natura din care suntem parte,
acesta este drumul neînțeles pe care
a scrie poezie e marea evadare.
a scrie poezie e marea evadare.
adina v.
20.03.2019
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Comentariu Nella
RăspundețiȘtergereDa, Adina ! "Acesta este drumul !".
Este o stare interioară, care curge prin corp ca o netulburată fericire, este o destindere profundă încununată de împăcare și liniște. Poetul tace, dar ochii scânteiază, este bucuria ce îl inundă pe om și îl obligă să trăiască o altă viață emoțională. Poetul trăiește, revărsând în jur bucurie. Câtă diversitate de gânduri a apărut în urma Cuvântului. Sunt roiuri de gânduri care se aliniază într-o secundă să formeze sentimentul, să se exteriorizeze în vers, în scris. Energia este alături, a fost înăuntrul lui și într-o clipire și o "bătaie de vânt" s-a mutat dintr-un punct al spațiului la altul. Parcă s-ar fi luat de niciunde și, totuși, a fost dintotdeauna. Pentru că există spațiu, distanță, el este acolo unde a fost trimis. Pentru gând nu există bariere și distanțe. Pentru gând toate epocile există simultan, pentru gând suntem ai aceluiași timp, și la fel de reali. Unde se află el ? În spațiul gândurilor, numit corpul informațional al Pământului. Acolo rămâne, în Pământ.
Ai un scris extraordinar, eșți o minune frumoasă, eu asta chiar pot crede ! Tu dictezi poezia, dictezi proză, eșți meticuloasă în explicație, foarte sensibilă,și profundă. Dar doresc să îți spun altceva, așa, pe "nevăzute", încă :) Și să îți redau din interviul celui care a "știut de șapte ori românește", a scris, și a vorbit astfel despre "Poet, glorie și regrete" :
Alexandru Stark : "Gloria poate să apară în orice haină. Chiar și împodobită cu o coroniță de aur, precum cea primită anul trecut în Iugoslavia,,".
Nichita Stănescu : "Exact, nu prea știu ce e gloria ! Nu o înțeleg foarte bine. Nu, nu ,,, nu că n-o înțeleg ! Nu pricep sentimentul pe dinăuntru, ce înseamnă ea ! În orice caz, luată așa, mi se pare un sentiment depreciator ! De Platon nu putem spune: "Are glorie !" Deși are ! Pentru că o merită ! De Shakespeare putem spune noi "Gloriosul Shakespeare ?". Nu putem spune de Eminescu: "Gloriosul Eminescu ?" Brr ! Când gloria e firească, parcă nici nu se mai numește glorie. Gloria apare numai când este nefirească ! Atunci când este ceva de noroc !
Alexandru Stark : "Văd că nu îți place subiectul. Mă opresc cu toate că tare m-ar tentă să continui. Dar întrebarea : Regreți ceva: asta ți-e pe plac ?"
Nichita Stănescu : ???,,, "Să-ți spun ce cred eu" :
/"Eu cred că un un om/este ceea ce își aduce aminte/ despre sine însuși !/ Eu mă consider pe mine/ceea ce îmi aduc aminte/ că sunt!/,,, Poți fi/ ceea ce, nu îți amintești?/ Aș minți să spun/ că nu regret nimic!/ Dar iarăși aș minți/ dacă aș spune/ că regret ceva!"
Poetul, este o stare, Adina ! Iar stările nu au vârstă. Stările există înainte a de a fi. Și este drumul poetului ! El poate avea cel mult vârsta metaforei. "Nu uita, să nu uiți, Adina", scrie din ține. Ai acest mare har. Eu știam despre tine, cât eșți de minunată. Iar acea "Tristețe" luminoasă, a fost văzută și apreciată ! Cât mă bucur pentru ține ! Referitor la numele noastre, numele tău superb, este doar un instrument prin intermediul căruia umanul din noi preia controlul asupra haosului, controlând natura fizică. Iar scopul existenței noastre este de a da la o parte acoperământul care nu ne lasă să ne arătăm adevărata esență și adevăratul potențial. Cu poetul, cu fiecare generație de înțelepți a mai avansat în ce privește descifrarea și să ne bucurăm de aceste daruri. Cât de simplu, pur, frumos, modest s-a prezentat acest om ! Impresionant, în drumul către cercetarea cosmică.
"Noi nu avem/clasamente/între poeți!/ Departajarea/ o vor da/cei ce vin !"
"Un poet nu poate fi/mai bun/ decât alt poet!/ Un poet poate fi/mai bun/ decât sine însuși!/ El nu poate să spună/decât ce are /de spus!"
Nichita
Îți doresc, o seară minunată !
Mulțumesc, Adina !
Eu mulțumesc, Nella, pentru minunea care ești!
Ștergere