Te-am desenat pe cerul vieţii
Cu-albastrul sfânt al dimineţii,
În inimă te-am căutat apoi
Cu-al sângelui grăbit şuvoi.
Te-am scrijelit adânc în stâncă
Şi a-nceput amar să plângă,
Cu degetele-nsângerate
Ţi-am dăruit simţiri curate.
Nisipul dur l-am răscolit
Şi trandafirul a-nflorit
Când peste glodul însetat
Stropi de iubire-am presărat.
M-am poticnit ducând un munte
Ascuns în fiece grăunte
Şi-n zbor nebun m-am avântat
Din hăul trist şi dezolant
Ca-n noaptea existenţei reci
Lumină să îţi fiu, pe veci!
Adina V.
14.10.2015
©Adina V. -Copyright - Toate drepturile rezervate
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase versuri, Adina! Felicitările mele!
RăspundețiȘtergereO încântare! Un profund de lacrimi pe buzele sufletului! Te iubesc! Doina Bezea
RăspundețiȘtergereMi-a făcut mare plăcere să-ți citesc aceste rânduri!
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru popas, Camelia!
ȘtergereÎmbrățișări cu drag! :)