Tribut Criticului Blînd

În vârtej de versuri fade
Mă rotesc în paşi de vals
Privind pana ce sloboade
Un poem rigid şi fals.

Habar n-am de prozodie,
Dar mă desfăşor ţesând
Ritm ciudat în poezie
Cu mesaj ascuns şi blând.

Criticul, la cotitură
Mă aşteaptă încruntat
Să îmi dea o lovitură
După cum am meritat.

Cu biciuşca la subsoară
Şi cu-o mască pe obraz
Sare scurt la jugulară
Fără să imi dea răgaz.

Buimăcită de-ntâmplare
Mă las moale pe izlaz
Când primesc şi pe spinare
Biciul,fără de zăgaz.

            *
Pasc umilă iarba dulce
A simţirii de poet
Şi din lună-ncep a mulge
Lacrimi strânse în sonet.

Scutur stelele-n poiană
Să aprind gândul curat,
Cu evlavie-ntr-o strană
Versului m-am închinat.

Candela trăirii-aprinsă
De un critic neînteles
Poezia-mi rece, ninsă,
A-mbrăcat-o-n grai ales.

Sfredelită de emoţii
Clasicii i-am răsfoit
Şi,pios,din acul bolţii
Steaua lor eu am răpit.

Din adâncuri neştiute
Slovele au răsărit
Ca izvorul dintr-un munte
Cu aspectul ruginit.

În grădina cu imagini
Sclav umil tu m-ai tocmit
Să culeg mierea din pagini...
Critic drag, ţi-am multumit?

Adina V.

10.07.2015