Mă-mbrac cu fiori de verde-ncolţit
Şi vin să îţi bat la fereastră,
În atrii vulcanul nestăvilit
Se zbate cu-o forţă nefastă.
Pe drumul spre tine am sângerat
Păşind doar pe cioburi de stele,
În palme ţin răni de vis îngheţat
De temeri ciudate, rebele.
Privesc la fereastră ca la Eden
Pătrunsă de-o veche chemare:
În micul pătrat, azurul etern
Ocean de visare îmi pare.
Răsună suav un cânt cristalin,
În triluri bârfesc doua mierle,
Foşneşte uşor un ram de măslin
Ciocnindu-şi cerceii cu perle.
Al cerului ochi cu gene-aurii
Veghează tărâmul de vise,
Cu zâmbete tandre şi purpurii
O roză parfumu-şi deschise.
*
În juru-mi cortegiul rănilor vii
Se scurge pe-un drum de suspine,
Plânge un nor, cu lacrima-i gri,
Privind la o lume-n ruine.
Clipeşte, învins, un gând muribund
Sub ploi de regrete acide,
Simt că-n genune încep să m-afund,
Îţi bat la fereastră...Deschide!
06.08.2015
Adina V.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc tuturor pentru popas.