Încă mai bat la porți albastre,
în spate, plânge cineva,
un lacăt tremură și tace
privind adânc în urma mea
unde se-ntind ca niște brațe
năluci cu chipul de bazalt,
o nemiloasă adunare
cu râs spasmodic, crud și spart.
Și peste umeri răni se-arată:
flămândă, viața m-a mușcat,
un râu de sânge se revarsă,
blesteme se aud din iad
când trece timpul dinainte
cu pasul rar și hotărât,
privirea lui, mii de cuțite
înfige-n carnea mea, pe rând.
Dar dintr-odat', o rază dulce
alină trupul meu lovit,
un lacăt tremură și plânge
când porți albastre se deschid.
adina v.
28.05.2020
... o rază dulce mă alină... tu, încă bați la porțile albastre... Pup, eu, pe ea de fetiță cuminte! 😘
RăspundețiȘtergereAm vrut să mă înalț :)
ȘtergereDo, dar de ce nu apari? :)
Voi...încă-s timiduț... 🤣
RăspundețiȘtergereVaiii!... și o lași pe sora ta singură în junglă? :))
ȘtergereSora mea e puternică, e o machetă-n junglă, do, în schimb, îi o biată ferigă! 🤣
RăspundețiȘtergereEi na, nu te cred :))
ȘtergereTe răsfeți!
maceta... 🤣
Ștergeree dodiac :) :)
Ștergeream priceput de la început :)
Acum si ...oricand dincolo de portile albastre, suflet si i... te asteapta , trebuie doar sa cauti ....in inima ta , si sa crezi...
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru popas și empatie :)
Ștergere