Se sting culorile în muguri,
decoruri teatrale curg,
pe câmpuri, ghioceii singuri
își sapă drumul spre amurg.
Și crengile plesnesc de viață
pe fondul trist dintr-un tablou,
alt anotimp acum îngheață
și ce e vechi, devine nou.
Între cuvinte sunt procese -
se strigă mult, acuzativ.
Pe tâmplă-ncepe să m-apese
un anotimp în vocativ.
adina v.
2.03.2022
Plăcut mult!
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult, Doooo!
ȘtergereTu când scoți la iveală caietul acela din sertăraș? 🕊️🌹💥
S-a înțepenit de când nu a mai fost deschis... Ce praf s-o fi depus peste!!! Mi-e teamă să încerc-al deschide!!! 😜
RăspundețiȘtergereSă nu-ți fie! Sora ta păzește, e cu ochii pe sertăraș de câțiva ani... 😜
ȘtergereCre'că am să scot curând ceva pentru sora mea! 😜
RăspundețiȘtergereYuhuuuuuuuuu!!! Sunt numai ochi și urechi! Să-mi spui unde să ațintesc privirea, că locșorul acela special nu mai este disponibil de ceva ani, offf, maraghe :))
Ștergere😜😜😜
RăspundețiȘtergere